Hidratarea reprezinta procesul de hidratare al stratului cornos al epidermului. Acesta este format din 8-10 randuri de corneocite, bine sudate de catre ceramide. Continutul în apã al stratului cornos normal este de aproximativ 30%: – 10% legatã de lipide; – 20% secundarã componentelor keratinei. Apa îsi are originea în straturile profunde ale epidermului si urcã pentru a hidrata stratul cornos. Arhitectura stratului cornos este cel mai important factor în fluxul apei si retentia acesteia în piele.
Factorii care influenteazã continutul hidric al stratului cornos:
Factorii naturali de hidratare (NMF = natural moisturizing factor) sunt un amestec de molecule higroscopice si opun o barierã osmoticã acþiunilor deshidratante externe). NMF sunt reprezentati de aminoacizi liberi (histidinã, glutaminã, argininã etc.) osmotic activi, derivati din scindarea filaggrinei (suportul structural din stratum conjunctum) sub actiunea unei proteaze citosolice; rãmân în interiorul keratinocitului si leagã apa. Ritmul scindãrii filaggrinei în NMF este reglat de aspartat proteazã (cathepsinã) care produce iniþierea cascadei si determinã nivelul NMF.
Acidul hialuronic leagã apã de 1000 de ori cât greutatea sa. Este localizat nu numai în derm, ci si în spaþiile intercelulare epidermice (stratul malpighian mijlociu); nu este prezent în stratul cornos si stratul granulos. La persoanele în vârstã se remarcã scãderea acidului hialuronic din piele.
Aquaporina 3 (AQP3) este un membru al familiei aquaporine (canale de apã), care faciliteazã transportul apei (rinichi, epiteliu pulmonar etc.).
Lipidele epidermice Joacã un rol important în functia de barierã a stratului cornos, opunându-se pierderii hidrice. Membrana extracelularã a corneocitelor este compusã în principal din ceramide (aproximativ 40% din conþinutul lipidic), colesterol (25%), acizi grasi liberi (10-15%), nivele mai mici de trigliceride, stearilesteri, colesteril sulfat. Lipidele sunt sintetizate în întreg epidermul, stocate în granulele lamelare sub formã de vezicule lipidice turtite; eliberate în spatiul extracelular, se rearanjeazã în structuri lamelare, fiind importante în mentinerea unei hidratãri cutanate normale.
Keratina, prin slaba sa higroscopie, nu permite imbibitia sa cu apa din straturile profunde. Doar imersia prelungita a organului cutanat in apa deformeaza keratina: de exemplu mana de spalatoreasa.
Ceramidele, prin efectul lor de adeziune interkeratinocitara, sunt considerate cel mai bun liant intercellular in epiderm. Astfel terapia hidratanta a pielii se adreseaza inducerii de ceramide in piele.
Filmul hidrolipidic de suprafatã prezintã:
Tratamentul pielii uscate este în functie de originea nonpatologicã sau patologicã. Mãsuri nespecifice sunt evitarea spãlãrii intensive, protectia fatã de agenti externi. Produsele cosmetice pentru îngrijire, respectiv tratament isi exercita actiunea asupra proceselor de sdeshidratare, delipidizare, hiperkeratozã. Produse filmogene (ocluzive): împiedicã pierderea de apã si au efecte emoliente: – emulsii apã/ ulei (creme), cu actiune mai ocluzivã; – emulsii ulei/ apã, cu proprietãti ocluzive dependente de tipul si nivelul uleiurilor folosite; – emulsii triple, cu 3 faze distincte (ulei/apã/ulei; apã/ulei/apã), cu putere hidratantã superioarã.
Compusi:
• vaselinã (petrolatum), parafinã;
• uleiuri naturale (vegetale sau animale);
• siliconi;
• alcooli grasi: cetil alcool, stearil alcool, palmitil alcool etc.
• propilen glicol;
• lanolinã: complex de esteri, poliesteri, acizi grasi, alcooli cu greutate molecularã mare, poate sensibiliza;
• ceruri: esteri ai acizilor grasi si alcooli cu lant lung. Uleiuri bogate în acizi grasi polinesaturati (PUFAs): omega 3, omega 6 (precursor acidul linoleic): – rol în metabolismul prostaglandinelor si leucotrienelor
In concluzie, cremele hidratante sunt acele creme care asigura hidratare imediata si o profilaxie a deshidratarii ulterioare. Ele trebuie sa actioneze prin aport hidric efectiv si sa refaca structurile protective impotriva deshidratarii.